Divortul in Noul Testament
Iisus Hristos da casatoriei caracterul unitatii si indisolubilitatii, ridicand-o la treapta de taina, asemanand legatura dintre sot si sotie cu cea dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 22-26). In consecinta, Biserica invata potrivit Sfintei Scripturi: “Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Matei 19, 6). Barbatul si femeia sunt un singur trup prin unirea casatoriei . De aceea, Biserica este impotriva divortului, indemnand pe soti sa nu-si lase sotiile si pe sotii, sa nu-si paraseasca barbatii. Scrierile Noului Testament arata limpede ca divortul nu este admis decat pentru caz de adulter: “Iar Eu zic voua , oricine isi lasa femeia , afara de caz de adulter , savarseste el insusi adulter” (Matei 5, 32; 19, 9) . Respectand cuvintele Sfintei Evanghelii , ca omul nu trebuie sa separe ceea ce Dumnezeu a impreunat (Matei 19, 6), femeia este legata pentru toata viata de barbatul ei si numai moartea (Rom. 7, 2) sau adulterul poate sa-i desparta. Dupa invatatura Noului Testament pentru alte motive sotul si sotia nu pot sa se desparta: “Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat” (I Cor. 7, 10). Prin casatorie, cei doi soti alcatuiesc un singur trup. Aceasta unire prin taina nuntii devine indisolubila si nu trebuie desfacuta din simpla vointa a oamenilor, ci trebuie mentinuta spre a ajunge la realizarea scopului fixat de Dumnezeu.
Mantuitorul, prin Sfintele Evanghelii (Matei 5, 32 si 19, 9) admite o singura cauza de desfacere a casatoriei, aceea a infidelitatii conjugale, adica violarea legaturii conjugale de unul dintre soti. La inceputul crestinismului Biserica nu-i ingaduia femeii sa ceara divort. Mai tarziu i s-a aprobat si sotiei acest drept, pe baza principiului crestin al egalitatii, dar numai pentru cazuri grave. Alte cauze de divort sunt exceptii, care nu au putere sa suprime indisolubilitatea casatoriei. Chiar ca exceptii, ele sunt denuntate si au ca scop indreptarea raului si aducerea pe calea cea buna a celor in cauza. In aceasta privinta ratiunea umana nu pare sa fie de acord cu ceea ce spune Sfanta Scriptura. De o parte Mantuitorul n-a admis nici o alta cauza legitima de desfacere a casatoriei, decat desfraul – si aceasta din “pricina invartosarii inimii” (Matei 10, 8 ) in timp ce ratiunea umana indica si alte greseli, cauze tot asa de grave si suficiente pentru desfacerea casatoriei . Sfantul Ambrozie se pronunta pentru extinderea notiunii de adulter: “Savarsesc adulter, zice el, toti cei care denatureaza adevarul credintei si al intelepciunii” . Aceeasi parere o impartaseste si Fericitul Ieronim. Noua forma de casatorie, casatoria prin consimtamant , favoriza mai mult destramarea obiceiurilor si usura divorturile. Casatoriei prin consimtamant ii corespundea divortul prin consimtamant. Pentru a divorta prin consimtamant reciproc sotii nu au nevoie de nici o justificare.